Obsession

Liniste, caldura, noapte, ganduri ... Inca o noapte nedormita? Simte cum se desprinde usor de tot ce tine de ea si o cuprinde amintirea lui ca o imbratisare stransa, atat de stransa incat simte ca-i va lasa urme. Se zbate, dar aceasta se extinde in tot corpul, ca un cancer... si se da batuta. Lupta pare imposibila. Paseste incet spre lumea trecutului, rasete si vorbe de dragoste demult apuse o invaluie, sarutul pe care inca il simte pe buzele reci, atingerea aceea lipsita de veridicitate ... toate acestea au penetrat timpul si au ajuns din nou aici.
O lacrima fierbinte ce parea iesita din nucleul sufletului sau ii strabate obrazul, lasandu-se absorbita de perna moale si amintindu-i ca inca ii pasa. Acum se aude doar respiratia sa accelerata si un oftat adanc.
Soarele isi imprastie razele acum, in timp ce ea adoarme ca un prunc pe marginea patului, epuizata de orice resursa de putere, tinand strans in brate perna uda.

Merita efortul?

Imi place viata, imi place sa traiesc, insa uneori reflectand mai mult asupra acestui subiect, idei ciudate imi tasnesc din cap ... dar incerc sa ma acomodez cu ele. Pot da vina pe varsta, care desi este una la care multi s-ar intoarce si multi sunt nerabdatori sa ajunga, este cu siguranta destul de contradictorie. O generalizare ar fi inutila, insa esenta chinuitoare a adolescentei este prezenta in fiecare dintre cei ce o strabat.
Un pas inapoi si dam de prima iubire, un pas inainte si dam de carnet de soferi ... aceasta mijlocire nu este benefica celor slabi, personalitatea lor putand fi pusa sub semnul intrebarii. Acestia considera ca din moment ce vor atinge statutul de "major", isi vor asigura locul binemeritat in societate si vor fi Cineva; lucru greu de crezut, avand in vedere ca au refuzat sa fie Cineva pana in acel moment.
Ma regasesc in fiecare fost iubit, fiecare despartire, fiecare experienta prin care am fost pusa la incercare, fiecare prieten, fiecare haina, fiecare suvita de par, fiecare urma de gheata pe care am lasat-o in drumul meu in zapada, fiecare amintire ... toate ma definesc si niciodata nu le voi nega.

...and here I am!

N-as fi crezut ca imi voi face un blog, desi m-am gandit de multe ori serios la asta. Probabil ca indecizia a aparut in urma acestui "sindrom" al blog-urilor in randul prietenilor mei, stereotipia necaracterizandu-ma. Dar uite-ma aici, dand glas gandurilor si incercand sa "plictisesc" si pe altii in afara prietenilor ... si sper sa atrag cat mai multe victime! :-)

Cred ca o descrie precisa ar fi nefolositoare, asa ca voi lasa postarile sa vorbeasca despre mine, oricum s-ar pricepe mai bine.